Cu bicicleta la deal

//Cu bicicleta la deal

Cu bicicleta la deal

Era o zi frumoasă de primăvară la birou, bicicletele erau parcate în curtea din fața clădirii. Soarele ardea aproape ca vara și mirosul copacilor abia înfloriți erau, parcă, desprinse dintr-o scena de poveste de-a lui Creangă, la Humulești.

Ne-am hotărât să pornim la drum înspre Humulești, dar ne-am oprit ceva mai aproape de oraș, la Malu Vânăt, pe Valea Teleajenului. Mi-ar fi plăcut să vă scriu mai multe despre originile locului, dar din păcate nu există informații. Așa că vă spun ce am descoperit acolo. Este situat pe malul Teleajenului și aparține de comuna Izvoarele. Este un sat mic, dar modern. Dat fiind faptul că este atât de aproape de Ploiești (30 km) și de București (100 km), influențele orășenilor se simt, dar nu exagerat. Încă mai sunt băstinași, care păstrează cu sfințenie tradițiile locului. Mi-am adus aminte cu drag de poveștile lui Creangă și ale lui Caragiale pentru că Biserica, Primăria sunt încă instituții emblematice. În plus, cuvântul primarului și al preotului este literă de lege.

Noi am locuit într-o casă frumoasă, sus pe un deal. Din spatele casei se vedea comuna, copiii se jucau cu poftă în praful de pe stradă și râul curgea lin, tot prin spate. Pentru un moment, am făcut o călătorie înapoi în timp. A fost tare frumos.

Sâmbătă dimineața am pornit cu bicicletele la drum, pe dealuri, prin păduri, peste râuri. Am pornit din Malu Vânăt, am trecut prin Homorâciu, am ajuns în comuna Izvoarele când am făcut stânga și ne-am abătut de la drumul național, prin sat, între oamenii frumoși din zonă. Ne-am întâlnit cu preotul din sat, apoi am avut nevoie de o pompă pentru bicicletă și ne-am oprit la o casă din sat. Oamenii ne-au ajuta cu drag, deschiși și sinceri. Am plecat mai departe. Am trecut răul și am ajuns în Schiulești. De data aceasta, am ocolit satul pe dealul cel mai înalt. Când am ajuns în vârf aveam senzația că am cucerit lumea. Am traversat o pădure și am ajuns într-o poieniță. I-am zis poienița cu căluți, aici am găsit câțiva cai care își petreceau după-amiaza la soare. Am mai traversat încă o pădure, am coborât într-o altă poiană unde, surpriză, a apărut o stână. Am avut noroc, ciobanii erau la stână, tundeau oile. Ne-am bucurat, ne-am așezat pe iarbă, la soare, ne-au încântat păsările cu simfoniile lor. Apoi, am coborât înapoi în sat, unde ne așteptau gazdele noastre cu o ciorbă caldă și o oală plină cu sarmale.

Duminică ne-am plimbat mai puțin, doar vreo 6 km, prin jurul satului. Am trecut răul cu tot cu biciclete, am băut apă de la izvor și ne-am întâlnit cu un localnic care își aducea joienele de la păscut. Pe marginea drumului, casele vechi se întindeau la soare, am descoperit urmele pe care le-a lăsat vremea pe pământ. La un moment dat, în mijlocul unei poienițe cu flori, stătea maiestoase câteva scări, ne-am imaginat casa, oare cum arătau cei care stăteau în ea? Era duminică, sărbătoare. Era și ziua în care se vaccinau caii la sat și ne-am întâlnit cu oameni gătiți de sărbătoare, caii purtau cu mândrie ciucuri roșii și băteau cu putere din picior, atunci când se opreau.

Peisajele ne-au încântat sufletul, păsările ne-au mângâiat auzul, iar soarele a avut grijă să ne fie cald și bine.

Iată aici câteva fotografii, made by Micadu.

Iti place ce citesti? Arata-ne aici :)
2014-03-27T13:00:36+00:00March 27th, 2014|Biciclete|1 Comment

One Comment

  1. […] Prima Evadare nu este o competiție, este o dovadă de curaj, iubire, pasiune, perseverență, sinceritate și aș mai putea înșira câteva. Atunci când te împarți la 2, planurile le faceți împreună, nu? Așa am procedat și noi cu Prima Evadare. L-am întrebat, ne-am sfătuit, ne-am sucit și ne-am înscris până la urmă. A fost frumos sentimentul înscrierii, amândoi eram foarte fericiți pentru că niciunul dintre noi nu mai participase până acum la o competiție dedicată bicicliștilor. În plus, am simțit gustul plimbărilor cu bicicleta pe drum forestier, după această experiență. […]

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.