Prima seara si prima zi pe drum – Aventura Americana (1)

//Prima seara si prima zi pe drum – Aventura Americana (1)

Prima seara si prima zi pe drum – Aventura Americana (1)

Oamenii locului sunt cei care chiar iti pot oferi acele experiente de tinut minte si povestit la nepoti, aceasta este concluzia primelor zile in care am fost primiti in casele localnicilor.

Am mers pe incredere si, evident, pe recomandarile altor prietenilor buni (cc. micadu.ro) si am avut noroc. Am dat de niste oameni absolut minunati care ne-au ajutat sa ne facem o impresie despre cum este viata aici, langa ocean.

Ieri l-am intalnit pe Isaac, un spaniol din Saragosa mutat acum 3 ani in Mountain View datorita jobulului pe care a reusit sa il obtina la Google. Duce o viata faina si relaxata aici. A profitat la maxim de imprejurimile locului, ii place sa calatoareasca si este foarte prietenos. Tindem sa credem ca si-a facut repede prieteni. Revine acasa 1 data pe an, dar zice el ca s-a adaptat tare bine aici. Jobul ii ofera confortul de care are nevoie, ne povestea ca uneori uita unde si-a lasat portofelul pentru ca trece saptamana si nu are nevoie de el. Locuieste la cateva minute de birou, asa ca, merge fie pe jos, fie cu bicicleta, fie cu masina. Zicea ca mai rar cu masina, doar daca ploua sau e frig. Pare ca se bucura de ce a gasit aici. Iar biroul, da, nu a scapat fara sa ne duca la el birou, este intr-un mare fel. Fiecare birou era diferit, desi este open-space. Fiecare si-a amenajat biroul asa cum a vrut si a adus acolo cate ceva dintre lucrurile care il fac sa se simta bine. A da, si pot veni cu cateii la servciu, asta mi-a placut cel mai mult. + cafeaua, care a fost delicioasa. Si inca ceva, au biciclete peste tot! Si mai sunt si colorate frumos. Nu ne-am putut plimba cu ele pentru ca eram vizitatori si americanii au aceasta chestie, “sa nu faci ceva ca sa nu patesti ceva si apoi sa zici ca ei sunt de vina”.

Aventura americana3-www.jurnaldevara.ro

Dupa prima seara petrecuta cu Isaac si dupa cina cu influente turcesti :), care de ce sa nu recunoastem ne-a adus aminte de mancarea delicioasa din Istanbul, am inceput excursia cu o impresie cam faina. Pare ca lucrurile nu stau chiar rau aici.

Am pornit inspre Monterey, pe malul oceanului, pe Route 1. Sa conduci aici este putin de speriat. Autostrada are 5 benzi pe sens, iar drumurile “nationale” au 2/3 benzi pe sens. Pe scurt, drumurile lor nationale arata ca autostrazile noastre. Ca sa nu mai zic ca exista si la ei acei conducatori auto care nu respecta limita de viteza.

Noi pornisem cu gandul ca ok, evitam autostrazile si mergem prin orase. Da, desigur, asa am si facut, numai ca lucrurile stau putin altfel, cum va spuneam mai devreme, drumurile mari, orasele la fel de mari si extrem de aglomerate chiar si in weekend si masinile lor exact la fel de mari precum le-am vazut in filme. Aproape toti au masini cu spatiul acela pentru carat chestii, “pick-up trucks”. Nu imi dau seama daca au chestii de carat in general, dar au o afinitate pentru masinile mari si puternice

Aici, in Monterey, am vazut multe plaje, unele chiar cu nisip alb, semana cu zaharul si multi dornici de senzatii tari, nu ii pot numi altfel pe “surferi”. Era frig, batea vantul destul de tare, iar ei, 5 surferi pareau incantati de valurile inalte. Ne era mila de ei, dar ne-am bucurat si de spectacol, de ce sa nu recunoastem. 4-www.jurnaldevara.ro

Aventura americana5-www.jurnaldevara.ro

In alta ordine de idei, oceanul are multe de oferit, am inteles ca in anumite perioada ale anului poti vedea balenele in departare. Noi am gasit doar o marmota care servea pranzul.

Am ajuns la Monterey, pe drumul lor “national” si cu masina noastra automata. Radeam de americanii din Amazing Race care au ajuns in Germania si au fost nevoiti sa conduca o masina cu comenzi manuale. Eh, s-a intors treaba, ca puteau si ei linistit sa rada de noi care, in parcare la Avis, in aeroport, cautam pe internet explicatiile pentru comenzile de pe schimbator. Nu stiu daca ati condus automate pana acum, dar pe schimbator avem cateva initiale si cam atat, P – este “parking”, R – “reverse”, singurul pe care l-am recunoscut, N – “neutral”, D – “drive” si L – “lowest”. Am aflat ca L este pentru pante si rampe, l-am si testat aici, in Monterey, pana la casa lui Doug din in varful dealului. A meritat tot efortul, cand am ajuns, ne-a intampinat o familie tare faina, cu zambetul pe buze care ne-a condus in casa si apoi pe terasa de unde se vad orasul si dealurile intr-un fel anume. N-am mai pleca de aici, ce-i drept. Iar terasa lor, de fapt toata casa, este parca desprinsa din reviste. Am stat cu ei la povesti putin si apoi ne-au plimbat o gramada si ne-au aratat imprejurimile care ne-au impresionat pentru ca sunt pline de povesti cu cartile lui Stainbeck si cu Morse.

Pana aici, prima seara si prima zi pe drum au fost cam frumoase. Sa vedem ce urmeaza. Suntem tare curiosi si nerabdatori. Da, mai ales nerabdatori, este ora 4 dimineata aici, iar noi nu avem somn, unul scrie povesti de calatorie si altul cauta noi locuri de vazut si lucruri de facut in aceasta calatorie.

Ramaneti pe aproape, daca v-a placut, ca revenim cu povestiri si poze. Si ne scuzati daca poate nu am fost foarte coerenti, este 4 dimineata aici.

Aventura americana4-www.jurnaldevara.ro

Iti place ce citesti? Arata-ne aici :)
2018-04-01T20:34:03+00:00May 2nd, 2016|Calatorii|3 Comments

3 Comments

  1. stelli May 2, 2016 at 5:25 pm - Reply

    Ce oameni frumosi si ce locuri frumoase . Calatorie placuta in continuare !! Va pup !

    • Miruna May 4, 2016 at 3:18 pm - Reply

      Multumim mult Miha! Va pupam si va imbratisam tare, Miru & Hori

  2. mihaela May 2, 2016 at 5:30 pm - Reply

    Sa va bucurati de calatoria frumoasa pe care o incepeti ! Va pup !

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.