7 zile, 700 km, 6 orase si desertul – Aventura Americana (2)

//7 zile, 700 km, 6 orase si desertul – Aventura Americana (2)

7 zile, 700 km, 6 orase si desertul – Aventura Americana (2)

S-au facut deja cateva zile de cand suntem pe drum, 7 zile mai exact, 700 de km, 6 orase si desertul din care scriem. Suntem in Joshua Tree National Park. Probabil va ganditi ca este salbaticie si nimeni pe drum, ei bine, peisajul este foarte domestic. In parcul national am intalnit cateva veverite, pasari si o avertizare ca inainte de plecare cu masina sa verificam dedesubt de broaste testoase. Dar in oras, exista populatie chiar multa pentru desert. Ne pare rau ca nu stam la un couchsurfer care sa ne poata povesti mai multe despre cum stau lucrurile pe aici si ce muncesc oamenii astia.

Pana acum totul merge exact cum am planificat de acasa, suntem in programul bine stabilit, San Mateo – Mountain View – Monterey – Arroyo Grande – Los Angeles – Long Beach – Joshua Tree. Inca ne acomodam cu tot pe aici pentru ca este foarte diferit de Europa. Mancare, trafic, vreme.

Mancarea.

Mancarea este ok, insa, exista o singura problema, “too many choices” – prea multe alegeri de facut. Iar cand spun asta nu va ganditi ca oferta este diversificata, nu, nu, nu. Exista prea multe alegeri pentru aceleasi produs, adica ambalajul este diferit si implicit pretul, in rest, produsele sunt la fel, nimic nu le deosebeste. Aceeasi paine toast care arata la fel in toate ambalajele. Aceeasi sunca in toate ambalajele. Acelasi cascaval, aceeasi mozzarela, acelasi bacon. Insa, ceea ce ce e foarte fain, gasesti salate cu toate ingredientele in cutie, un fel de semipreparate, in toate supermarket-urile. Ceea ce mai au ei diferit de noi, tot un fel de semipreparate sunt acele cutii pentru toata familia, “family box”, cu mai multe tipuri de salam, mai multe feluri de branza, sosuri si eventual legume. Chipsurile sunt in cantitati industriale. Ne-am luat si noi o punga si tragem de ea de la inceputul vacantei. Nu ne-am obisnuit cu atata “junk food” pe metru patrat. Iar daca vrei sa mananci la restaurant, unde zici ca poate gasesti si tu o supa sau ceva, haha, ce gluma buna! Hamburger si cartofi prajiti sau wedges cu multe feluri de sosuri. Si, eventual, o salata la fel ca cele din supermarket. Insa, un lucru important, valoarea calorica este trecuta pe toate produsele. Aparent ei sunt foarte atenti la acest lucru, insa, in realitate ii cam contrazic proportiile. Macar fac ceva in sensul asta, mananca prajeli si se “rasfata” la final cu un “diet coke”, pentru ca dupa ce ai calculat caloriile din meniurile de la Mc, “diet coke”-ul va face diferenta. Una peste alta, noi ne facem salatele noastre cu rosiile lor stralucitoare din supermarket, am ales un singur fel de salam si de branza, ne-am luat gem si unt, paine si ne rasfatam cu aceste delicatese culinare aproape in fiecare zi. Mai facem cate-o exceptie si mai introducem in meniu cate-o supa crema de ciuperci pe unde gasim.

Chiar ne gandeam intr-o zi, daca esti vegetarian sau mai rau, vegan, cam nasol pentru tine. E greu sa gasesti aici produse naturale. Ba mai mult, pe unele produse, unii producatorii au ales sa foloseasca acest slogan, “we believe in real food” – “noi credeam in mancare adevarata”.

Vremea.

“The horrible winter I’ve ever felt was summer in San Francisco”, total de acord cu Mark Twain. Vremea se schimba odata la 30 de min. Acum este frumos, soare, senin, in 30 minute se lasa ceata, incepe vantul si e foarte frig. Dar foarte frig. Iar vantul, vantul este parte din “lifestyle”. Credeam ca sufla doar pe coasta, din cauza oceanului. Dar ce sa vezi, in mijlocul desertului sufla mai tare decat pe coasta. Cortul nostru este rezistent, in schimb, iar sacii, Doamne ajuta!, super buni. Ce-i drept cand vantul se aude precum valurile care se sparg la mal in Vama Veche, e imaginati-va putin cum e. Te astepti oricand sa te cam ia pe sus. De altfel, pe autostrada exista avertizari precum “vant in rafale”. Incepem sa ne obisnuim si cu vantul si sa mai lasam cate-un strat de haine in masina.

Traficul.

5 sau 6 benzi pe sens, pe autostrada. 65 mile (110 km/h) limita viteza. Masini uriase, gen Chevrolet Tundra. Camioane. Semnalizare lipsa in mare parte din cazuri. Depasiri de dreapta. Autostrazi pe mai multe nivele, frecvent cam 3. O banda speciala pentru “carpooling” – 2 sau mai multe persoane in masina, aici, avantaj noi ca suntem 2 :). In rest, este o nebunie totala, primele zile ne-a fost extrem de greu sa ne acomodam, seara cadeam lati de oboseala dupa stresul din trafic. Acum, insa, am inceput sa ne obisnuim.

Cam cel mai spectaculos drum pe care am mers, foarte frumos, si departe, ca feeling, de autostrazi a fost Route 1 California. Drumul este unduitor si spectaculos, dupa fiecare curba ai cate-o surpriza, ori un pod imens, ori o pajiste cu animalute, ori intri in padure si te bucuri de natura.aventura-americana-www.jurnaladevara.ro-300

Pe partea stanga am avut mereu muntii, iar pe partea dreapta ne-am bucurat de ocean.

aventura-americana-www.jurnaladevara.ro-200Peisajul este rupt parca din tablouri, vegetatia si fauna sunt spectaculoase. Intalnesti veverite peste tot, destul de prietenoase, si poti vedea pasarea colibri daca esti norocos, noi am fost :). De altfel, am vazut si rezervatia de “elephant seals” – elefanti de mare. Era perioada lor de naparlire si pareau destul de triste. Cred ca le manca pielea pentru ca isi tot dadeau cu nisip, saracele.

aventura-americana-www.jurnaladevara.ro-401Le-am urat naparlire placuta si am pornit mai departe catre couchsurfer-ul nostru Randy Alonzo din Arroyo Grande.

Cum suntem norocosi de fel, am nimerit super bine si de data asta. Randy ne-a cazat intr-un camper, a fost prima noastra experienta de tipul asta, nu am dormit in camper pana atunci. Am stat cu el la o sticla de vin, am povestit despre Romania si despre cat de mult i-a mult placut la noi. Tipul foarte fain, arhitect de profesie, pasionat de gradinarit, cu o ferma in spatele casei unde am vazut pentru prima oara pomii de avocado, pasionat si de restaurarea unor masini mai vechi. Ne-am bucurat tare mult de seara aceea cu el de unde am vazut apusul. Ne-a plimbat putin prin oras, apoi, si ne-a scos la o berarie unde iese el frecvent unde am mancat de departe cei mai buni nachos de pana acum, cu branza, wasabi, carne de vita si ardei rosu. Pare o reteta picanta, dar sa stiti ca nu este. Au fost chiar gustosi.

aventura-americana-www.jurnaladevara.ro-402

Urmatoarea zi ne-am indreptat catre Dean MGray in Long Beach, unde urma sa stam intr-o casa pe plaja, iar asta urma sa ne coste vopsirea unei bucatarii. Insa, nu am mai stat acolo, deoarece Dean al nostru avea toate camerele ocupate pe Airbnb, asa ca ne-a dus intr-un apartament in constructie in oras. Nu conta, noi aveam nevoie doar de un pat pentru seara. Pentru asta am scapat de bidinea, haha! Am vizitat Los Angelesul care ne-a lasat o impresie destul de ne-buna pentru ca este extrem de murdar, cu multi cersetori si extrem de aglomerat si la metrou, si in trafic, totul este un furnicar. Nu am rezistat prea mult acolo, asa ca am plecat catre Getty Museum, unde ne-am intalnit cu Simona si Dragos, prietenii din Romania si cu care am petrecut apoi intreaga zi. Am mers pe malul marii, in Venice Beach, am mancat o pizza si am baut un vin si ne-am bucurat de spectacolul oferit de surferi.

aventura-americana-www.jurnaldevara.ro-404

Cam atat pentru azi, va lasam cu bine si ne auzim curand cu alte povesti de pe drum. Va pupam si va imbratisam cu mare drag pe toti!aventura-americana-www.jurnaladevara.ro-301

Iti place ce citesti? Arata-ne aici :)
2018-04-02T14:10:37+00:00 May 6th, 2016|Calatorii|0 Comments

Leave A Comment